Titan

Elementul titan a fost descoperit în 1791 de chimistul englez William Gregor în mineralul ilmenit. Denumirea i-a fost dată abia câțiva ani mai târziu de Martin H. Klaproth.

Proprietățile titanului

Titanul este un metal foarte ușor, dar în același timp dur, de culoare gri. Este răspândit în scoarța terestră, însă extracția sa este foarte costisitoare. În prelucrarea industrială, se obține în formă pură prin așa-numitul proces Kroll din rutil sau din ilmenitul menționat anterior. Este un bun conductor de căldură și electricitate și se caracterizează printr-o stabilitate chimică remarcabilă. Titanul este indiferent la acțiunea apei și a gazelor atmosferice și rezistă la acțiunea majorității acizilor minerali obișnuiți, precum și a soluțiilor de hidroxizi alcalini.

Material indispensabil

Datorită rezistenței chimice și a densității reduse, este folosit la fabricarea navelor spațiale, a sateliților și a celor mai solicitate componente ale aeronavelor. De asemenea, este utilizat oriunde se dorește ca metalul să nu provoace reacții alergice (instrumente chirurgicale) sau să nu corodeze (nave, submarine).

Avantajele titanului pentru industria ceasurilor:

1. Antialergic — nu conține nichel; ceasuri pentru persoanele alergice și cu piele sensibilă.
2. Ușor, dar dur — cu 30% mai dur și cu 50% mai ușor decât oțelul; ceasurile nu apasă pe încheietură.
3. Stabil din punct de vedere al culorii — în finisaj mat are nuanță gri, iar în luciu argintiu strălucitor; transpirația agresivă nu lasă pete.
4. Bun conductor de căldură — ceasurile nu devin reci la purtare iarna.
5. Stabil chimic — ceasurile din titan nu corodează.